Anticorupție și integritateAnticoruptie.mdUltimele stiri

Victoria Sanduța: „Judecătorii sunt mai liberi, dar continuă să simtă presiuni din partea Consiliului Superior al Magistraturii”

Victoria Sanduța: „Judecătorii sunt mai liberi, dar continuă să simtă presiuni din partea Consiliului Superior al Magistraturii”

Sistemul de justiție a fost zdruncinat în ultimele luni de denunțarea unor influențe necorespunzătoare în actul justiției din partea politicului, dosare penale, revocarea membrilor și numirea membrilor CSM, precum și de excluderea, calificată drept abuzivă, din sistem a judecătorului Mihai Murguleț, în plină situație de urgență. Chiar dacă judecătorii se simt acum mai liberi, aceștia continuă să simtă presiuni din partea organului de autoadministrare a sistemului, deciziile căruia devin tot mai obscure și mai arbitrare, iar posibilitățile de reacționare la abuzuri sunt tot mai limitate. Este părerea magistratei Victoria Sanduța, președinta Asociației Judecătorilor „Vocea Justiției”. Magistrata a vorbit, în cadrul unui interviu, realizat de portalul Anticoruptie.md la începutul săptămânii curente, și despre modificările făcute în grabă la Legea privind CSM, despre numirea noilor membri în cadrul Consiliului, care ar contraveni principiilor statului de drept, despre retragerea garanțiilor sociale ale judecătorilor, termenul de numire inițială a magistraților pe cinci ani, care ar trebui exclus, despre cazul Murguleț și lipsa solidarității din sistemul judecătoresc.

Anticoruptie.md: După ce în perioada guvernării Sandu parcă s-a simțit un pic de respiro, de mai multă libertate, judecătorii au început să vorbească, inclusiv despre probleme, care e acum starea de spirit în sistemul judecătoresc? Acum, se mai simt magistrații liberi sau se încearcă presiuni din partea noii guvernări? 

Victoria Sanduța: Starea de spirit în sistemul judecătoresc este tensionată sau într-o permanentă criză. Și până la pandemie sistemul judecătoresc se afla într-o criză de proporții cauzată de mai mulți factori: denunțarea unor influențe necorespunzătoare în actul de înfăptuire a justiției din partea politicului, dar și din partea unor factori de decizie din interiorul judiciarului, dosarele penale pe numele unor judecători influenți: Ion Druță, fostul președinte al Curții Supreme de Justiție, Oleg Sternioală, fostul președinte al Colegiului de evaluare a performanțelor judecătorilor, lista „șocantă” cu indicații pe dosare aflate pe rolul Curții Supreme de Justiție date de Ion Druță, fostul președinte al Curții Supreme de Justiție, către judecătorii care examinau acele dosare, Adunarea Generală a Judecătorilor, revocarea membrilor CSM, modificarea Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii în perioada pandemiei și în final, excluderea „abuzivă” din sistemul judecătoresc a judecătorului Mihai Murguleț, în plină situație de urgență.

Dacă se mai simt magistrații liberi? Da, cu siguranță judecătorii se simt mult mai liberi acum, dar, totodată, continuă să simtă presiuni din partea organului de autoadministrare a sistemului, adică din partea CSM, care, conform Legii și Constituției, ar trebui să-i apere de presiuni. Soluția este reformarea CSM, demisia membrilor actuali și alegerea noilor membri de către Adunarea Generală a Judecătorilor în baza unor dosare de candidatură transparente, bazate pe integritate, viziune și profesionalism.

Evident însă, starea de urgență a aprofundat și mai mult criza din sistemul judecătoresc, deciziile organului de autoadministrare (CSM) devenind tot mai obscure și mai arbitrare, iar posibilitățile de reacționare la abuzuri fiind foarte limitate, din cauza restricțiilor legate de pandemie, elementar, fiind dificilă, la moment, organizarea unei Adunări Generale a Judecătorilor pentru întreprinderea cărorva schimbări constructive.

Anticoruptie.md: Mulți și-au pus speranța în reformarea CSM-ului. Odată cu mărirea numărului de membri constatăm însă că nu s-au schimbat prea multe. Dovadă este ultima decizie în cazul domnului Murguleț. Care este percepția judecătorilor vizavi de reformarea CSM?

Victoria Sanduța: La 20 martie 2020, Comisia de la Veneția a emis Opinia sa vizavi de modificările Legii CSM, în care și-a exprimat îngrijorarea serioasă cu privire la modul în care tocmai au fost selectați cei patru membri ai CSM, mod care desființează scopul declarat al modificărilor legislative din decembrie 2019 – de a restaura încrederea publică în CSM. Acești patru membri din rândul profesorilor de drept au fost aleși într-un mod controversat, fără consens și pentru un mandat complet de patru ani, ceea ce împiedică impactul pozitiv pe care modificările constituționale ar fi trebuit să le aducă. Recenta modificare legislativă și modul în care a fost implementată nu atinge așteptările comunității internaționale și nici ale societății moldovenești. Astfel, scopul real și sensul reformei constituționale este discutabil, a scris Comisia de la Veneția în pct.59-60. Comisia a mai chemat autoritățile moldovenești să suspende implementarea amendamentelor din decembrie 2019 și ianuarie 2020, dar și nominalizarea celor patru membri până la finalizarea reformei constituționale, spunând că numirea celor patru membri trebuie făcută după modificarea Constituției, într-o manieră transparentă și care garantează depolitizarea CSM.

Anterior, la 12 martie 2020, Asociația Judecătorilor 1Vocea Justiției” a organizat o conferință de presă, în care a menționat că recentele modificări la legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, au fost făcute neținându-se cont, de standardele internaționale ce vizează independența justiției, standarde care au fost stabilite la nivel global, încă înainte de anii 2000, ceea ce presupune excluderea din componența Consiliului Superior al Magistraturii a oricăror funcții politice sau pârghii de influențare politică. Ne-am referit la necesitatea excluderii din componența CSM a ministrului Justiției, a procurorului general, a președintelui Curții Supreme de Justiție. Totodată, ne-am referit la profesorii de drept, numărul cărora a fost mărit nejustificat, aceștia fiind desemnați în componența Consiliului de către Parlament cu votul majorității simple a deputaților aleși, ceea ce constituie iarăși o oportunitate, de a numi acești membri pe criterii politice pentru a influența puterea judecătorească. Or, rolul profesorilor de drept titulari trebuie să fie unul de expertiză juridică doctrinară a tuturor deciziilor luate de Consiliul Superior al Magistraturii în procesul de administrare a sistemului și administrarea carierei judecătorilor. Potrivit standardelor internaționale, profesorii de drept în componența CSM reprezintă diversitatea din societatea civilă și sporesc transparența activității Consiliului, având un rol de asigurare a unui echilibru la luarea deciziilor, dar nu pot avea un rol decisiv.

Prin urmare, modificările făcute în grabă la această lege, inclusiv graba numirii acestor profesori, în aceeași zi cu data preconizată pentru Adunarea Generală a Judecătorilor nu au fost raționale și nu au corespuns principiilor consfințite în Constituție. La fel, ne-am expus asupra faptului că este suspicioasă și insistarea asupra posibilității alegerii președintelui Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept, or președintele CSM este o funcție permanentă, care presupune organizarea activității și funcționării Consiliului. Judecătorii sunt detașați pe perioada activității în Consiliu, dar cel mai important ei sunt aleși de colegii lor prin vot secret și liber exprimat la Adunarea Generală, însă profesorii de drept sunt numiți de Parlament, de o altă putere în stat și nu pot conduce organul de autoadministrare a puterii judecătorești, se încalcă principiul separării celor trei puteri în stat. Mai mult decât atât, ei sunt membri numiți, nu aleși, profesorii se prezintă doar la ședințele Plenului în CSM și nu sunt detașați permanent în Consiliu, prin urmare, ar trebui să-și păstreze rolul lor consultativ și de expertiză doctrinară de specialitate în Consiliu, dar nu să se ocupe de activități de administrare și gestionare a resurselor financiare, umane și chestiuni de organizare a autoadministrării sistemului judecătoresc.

Un alt know-how moldovenesc a fost numirea noilor membri în Consiliul Superior al Magistraturii în ziua declarării stării de urgență. Asociația noastră, Vocea Justiției, s-a expus anterior că susține inițiativa societății civile cu privire la suspendarea procedurii de numire a noilor membri CSM, deoarece noii membri urmau să reprezinte societatea civilă și era necesar ca în procesul selectării candidaților să fie implicată și societatea civilă, iar numirea să fie transparentă, fapt care nu s-a întâmplat, majoritatea parlamentară alegându-și membrii care să-i reprezinte pe ei. În opinia mea, numirea noilor membri în CSM, în aceeași zi cu declararea stării de urgență, în urma unei proceduri obscure, nu este legală, nici legitimă și contravine principiilor statului de drept care prevăd, în primul rând,  existența și separarea celor trei puteri în stat, independente. Acum rezultă că în CSM majoritatea o dețin membrii numiți de alte puteri în stat: cinci profesori numiți de Parlament, ministrul Justiției (reprezentantul Guvernului), procurorul general (din rândul candidaților aleși de Guvern) și președintele Curții Supreme de Justiție (numit de Parlament), în total opt membri numiți și șapte membri aleși prin vot secret din rândul judecătorilor la Adunarea Generală a Judecătorilor. Soluția este demisia de onoare a profesorilor noi numiți, în contextul în care, unii dintre ei mi-au fost profesori, în onoarea și reputația cărora am încredere și nu am nicio îndoială că ar putea să facă un asemenea gest de înaltă demnitate publică. Posibil că această numire, în asemenea condiții, a fost dezonorantă și pentru ei.

Anticoruptie.md: Proiectul de lege ce prevede retragerea unor garanții sociale ale judecătorilor a fost dur criticat de CSM. În cazul în care proiectul va deveni lege, cât de mari sunt șansele ca țara noastră să se confrunte cu un val de demisii în masă ale judecătorilor?

Victoria Sanduța: Mă puneți într-o situație incomodă acum, pentru că ceea ce urmează să spun nu este tocmai popular, dar vorba ceea: „ca să fii corect, trebuie, în primul rând, să nu-ți fie frică că vei fi batjocorit. Într-un final, corectitudinea va fi apreciată”. În opinia mea, retragerea garanțiilor sociale ale judecătorilor este un populism răspândit, dar incorect și neconstituțional. Potrivit Constituției, funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. Într-o democraţie autentică, dar noi spre asta tindem, atât guvernanţii, cât şi poporul trebuie să recunoască că judecătorul, care trebuie să decidă, în ultimă instanţă, asupra vieţii, libertăţii şi drepturilor omului, pe lângă un înalt profesionalism şi o reputaţie ireproşabilă, trebuie să posede o independenţă materială şi un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorului astfel, încât aceasta să compenseze efortul şi responsabilităţile lui şi să fie pe măsura statutului şi funcţiilor pe care le exercită, pe măsura răspunderii pe care o poartă pentru fiecare hotărâre adoptată, dar și pe măsura interdicțiilor pe care le are pe parcursul desfășurării activității judiciare, care se răsfrâng și asupra vieții sale private, iar menţinerea remuneraţiei este una dintre garanţiile independenţei judecătorului. În Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, se menționează că statele membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în niciun caz nu se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege.

O altă problemă este faptul că există judecători care nu respectă aceste restricții impuse de Constituție și care nu sunt trași la răspundere pentru aceste încălcări. Sistemul judecătoresc într-adevăr trebuie să-și recunoască problemele și să nu le acopere, ci să dovedească public că merită încrederea societății. Însă existența unor asemenea judecători, care discreditează onoarea sistemului judecătoresc prin ilegalitățile comise, nu trebuie să afecteze principiile statului de drept, nu trebuie să afecteze independența judecătorilor integri, iar asigurarea financiară este una din garanțiile independenței judecătorului. Or, retragerea garanțiilor financiare și sociale ale judecătorilor este un rău la fel de mare ca și nepedepsirea judecătorilor corupți. Nu putem înlătura un rău prin alt rău. Este necesară o abordare constructivă, ori puterea legislativă și executivă, dat fiind faptul că deține posibilitatea gestionării resurselor bugetare va încerca mereu să submineze, să-și subordoneze puterea judecătorească prin „șantajare” financiară. De aceea, independența financiară a puterii judecătorești este necesară pentru asigurarea existenței unei puteri judiciare independente, așa cum se înțelege în Statul de drept.

Anticoruptie.md: Prin înlăturarea lui Mihai Murguleț din sistemul judecătoresc a fost dat un semnal puternic și celorlalți judecători, că ar trebui să se abțină de la critici și să fie docili. Ce instrumente au la îndemână acum judecătorii pentru a-și apăra independența, dar fără riscul de a fi ulterior înlăturați?

Victoria Sanduța: Da, cazul judecătorului Murguleț este un semnal dat întregului sistem, și în special judecătorilor tineri, să fie docili, altfel nu vor mai fi judecători. Termenul de numire inițială pe cinci ani, stabilit în Constituție, trebuie exclus, deoarece afectează grav independența acelui judecător, căruia din prima zi i se încredințează examinarea oricărui tip de dosare, însă peste cinci ani el poate să nu fie reconfirmat în funcția de judecător. Nu sunt clare motivele pentru care cineva este reconfirmat mai departe, iar cineva nu, dar cert este că această posibilitate a CSM-ului de a reconfirma sau nu un judecător după cinci ani, fără nici o motivare, este un teren favorabil pentru abuz. Nu există nici un raționament logic și justificativ al acestui termen, or judecătorul dacă a comis abateri disciplinare trebuie să fie tras la răspundere disciplinară conform legii, dacă a comis o infracțiune trebuie să fie tras la răspundere penală conform legii, punct.

Alte motive de a elibera judecătorul din funcție nu trebuie să existe, fiindcă se încalcă principiul inamovibilității judecătorului. Mai mult decât atât, în Constituție, scrie că: „Sancţionarea judecătorilor se face doar în conformitate cu legea”. Și această regulă este valabilă pentru toți judecătorii, indiferent că a trecut doar un an, cinci ani sau 15 ani de când a fost numit în funcție. Este revoltător și faptul că CSM a eliberat un judecător din funcție în perioada stării de urgență, când astfel de proceduri trebuie suspendate de drept, este revoltător faptul că s-a emis o hotărâre de a elibera un judecător din funcție fără a fi clare motivele, deci fără o motivare a hotărârii. Este revoltător și faptul că această motivare a apărut pe site-ul CSM la 1 mai 2020, adică peste o jumătate de lună de la adoptare și în această Hotărâre motivată sunt menționate niște proceduri disciplinare încetate în privința judecătorului Murguleț, ceea ce denotă o tentă de manipulare a opiniei publice, fapt inadmisibil din partea unui asemenea organ ca CSM. În plus, sunt menționate niște proceduri disciplinare în curs de examinare, care trezesc semnul întrebării cu privire la dubla sancționare. Adică judecătorul care are proceduri disciplinare nu este pedepsit doar o dată, ci de două ori pentru aceeași încălcare? O dată prin aplicarea sancțiunii disciplinare (care urmează încă să fie constatată) și o dată prin numirea la plafon?

Ce facem atunci cu judecătorii care deja au trecut de acești cinci ani? CSM-ul dă un exemplu precum că pentru abateri disciplinare nu este suficientă legea cu privire la răspunderea disciplinară, ci este necesar ca CSM în ultimă instanță să decidă cine este demn de a fi judecător și cine nu (chiar dacă judecătorul are proceduri disciplinare încetate, chiar dacă Constituția nu permite sancționarea judecătorilor decât în baza legii). Se pune întrebarea în baza cărei Legi a fost sancționat judecătorul Murguleț prin „excluderea” din sistemul judecătoresc? Această Hotărâre abuzivă ridică mari semne de întrebare cu privire la existența Statului de Drept, în condițiile în care, în partea motivată a acestei hotărâri sunt invocate plângeri și sesizări din partea președintelui Judecătoriei Chișinău, Radu Țurcanu, care la rândul său a fost învinuit, în iunie 2019, de judecătorul Murguleț de exercitarea presiunilor asupra sa la luarea deciziilor pe dosare.

Ce vrea să transmită CSM-ul întregului sistem prin acest exemplu, faptul că denunțătorul este învinuit, la rândul său de cel pe care l-a denunțat, iar prioritate au declarațiile celui denunțat, fără măcar a se investiga faptele celor doi judecători implicați? Haideți să facem o analogie simplă, atunci când violatorul acuză victima de faptul că aceasta ar fi săvârșit un furt și pentru asta violatorul a violat-o, iar justiția în final ar fi pedepsit victima pentru furt, prin închisoare, și totodată ar fi eliberat violatorul de răspundere penală, fără a oferi nicio explicație. Iată cam așa fel de justiție s-a făcut în cazul judecătorului Murguleț, acesta fiind acuzat de „nu știu ce” pe baza simplelor acuzații-hărțuiri (luate drept probe certe și indubitabile) aduse de președintele instanței și în baza acestor plângeri „exclus” din sistem, fără temei legal. Între timp președintele instanței, acuzat de influență necorespunzătoare în actul de înfăptuire a justiției, activează în continuare în sistem fără careva pretenții la activitatea sa, obținând calificativul „excelent” la ultima evaluare.

Anticoruptie.md: Despre judecătorul Mihai Murguleț s-a scris că e un magistrat slab ca și profesionist, că ar fi comis greșeli în procesul de judecare a diferitor cauze. Înțeleg că aceste informații puteau fi lansate în spațiul public și ca reacție la curajul său de a spune multor lucruri pe nume, de a scoate gunoiul din sistem. Totuși, este solidaritate de breaslă în cazul lui Murguleț, pe interior? 

Victoria Sanduța: Nu există solidaritate pe interior, cu părere de rău. Atât timp cât magistrații nu se vor solidariza împotriva abuzurilor, aceștia vor rămâne dispersați și slabi în fața influențelor necorespunzătoare. Principiul „dezbină și condu” încă funcționează în societatea moldovenească. Nu știm să fim solidari în mai multe bresle, din păcate nici judecătorii nu știu să fie solidari. Asta e marea noastră problemă și slăbiciune, nu am învățat această lecție la Institutul Național al Justiției, nu am învățat că în echipă putem reuși mai mult decât de unii singuri, nu am învățat nici din istorie, că magistrați integri individuali am mai avut și vom mai avea, dar atât timp cât nu ne vom uni într-o forță comună, interesele obscure vor învinge de fiecare dată. Nu am învățat nici din experiențele statelor europene, care s-au solidarizat, ori de câte ori au fost atentate la independența judecătorilor.

Solidarizarea este instrumentul modern care stă la dispoziția societăților evoluate în lupta cu abuzurile de orice fel. Este o chestiune de mentalitate. Cazul lui Murguleț este un început de solidarizare, deoarece acest caz este unul de principiu. Este vorba despre intoleranța la atentatele asupra independenței tuturor judecătorilor care pornesc de la un caz concret. Și nici măcar nu este despre persoana magistratului. Nu voi comenta „bârfele” referitor la competența unui coleg, personal nu am citit vreo hotărâre a judecătorului Murguleț și nu am asistat la ședințele dumnealui, pentru evaluarea performanțelor judecătorilor există organ competent, iar la ultima evaluare, din ianuarie anul curent, activitatea judecătorului Murguleț a fost evaluată cu calificativul „foarte bine”, fapt de altfel menționat în hotărârea de eliberare din funcție.

Anticoruptie.md: Un sistem de Justiție puternic e atunci când magistrații sunt independenți, își fac muncă neinfluențați de nimeni. O breaslă puternică și unită se poate apăra, poate riposta atunci când se încearcă a face presiuni. Cum e breasla pe interior acum, ce ar trebui să facă magistrații ca să fie solidari, uniți și puternici ca breaslă?       

Victoria Sanduța: Să se solidarizeze, să fie mai vocali și mai curajoși, pentru asta există toate premisele și posibilitățile. Pentru a se solidariza nu e necesară nicio modificare legislativă, nicio susținere financiară și niciun lider. Pentru a se solidariza, fiecare magistrat are la dispoziție toate mijloacele necesare. O simplă declarație, dar asumată, a fiecărui magistrat, de solidarizare împotriva unui abuz, plasată în spațiul public, poate face minuni. Mai sunt și alte instrumente de luptă, dar ele nu sunt democratice sau dacă sunt, nu sunt eficiente. Presiunea publică („public shame”) este singurul instrument de luptă democratic și eficient.

Anticoruptie.md: Ce ar trebui să facă autoritățile ca să dea semnale pentru schimbare în sistemul de Justiție, ca să elimine corupția, presiunile din exterior, ca să asigure libertatea deplină magistraților, așa cum o cere legea?

Victoria Sanduța: Să colaboreze, nu să dicteze. Art. 6 din Constituția RM spune în felul următor: „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”.

Leave a Reply