Sistem judecătorescUltimele stiri

CSM, despre retragerea garanțiilor sociale ale judecătorilor: Se atentează la independența justiției

By 27 martie 2020 No Comments

CSM, despre retragerea garanțiilor sociale ale judecătorilor: Se atentează la independența justiției

Noi nemulțumiri din partea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). De această dată, este vorba de modificările aprobate de către Guvern la Legea cu privire la statutul judecătorilor, prin care se propune retragerea garanțiilor sociale, instituite judecătorilor. Membrii CSM susțin că „este regretabil și alarmant faptul că aceste proiecte de lege nu au fost propuse spre avizare CSM și corpului judecătoresc”.

Într-un comunicat e presă, instituția menționează:

„În contextul ultimelor Hotărîri ale Guvernului prin care, au fost avizate proiecte de lege prin care se prevede retragerea garanțiilor sociale, instituite judecătorilor în perioada stabilirii statalității Republicii Moldova, perioadă în care situația economică din țară era la un nivel mult mai jos decît în prezent, Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de organ de autoadministrare judecătorească își exprimă dezacordul total cu acțiunile întreprinse de Guvern, în problema dată, considerînd că aceste acțiuni reprezintă un adevărat atentat la independența justiției. Or, independența financiară a judecătorilor, care include veniturile, indemnizațiile,  pensiile și salariile obținute prin efectul adoptării Legii nr.544 cu privire la statutul judecătorului, este unul din pilonii esențiali ai independenței justiției.

Principiul constituțional al independenței judecătorului nu poate fi restrîns implicând o serie de garanții, cum ar fi: statutul (condițiile de acces, procedura de numire, garanții solide care să asigure transparența procedurilor prin care sunt numiți judecătorii, promovarea și transferul, suspendarea și încetarea funcției), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanțiile financiare, independența administrativă, precum și independența puterii judecătorești față de celelalte puteri în stat.

Este indubitabil faptul că independența justiției include securitatea financiară a judecătorilor, care presupune și asigurarea unei garanții sociale cum este pensia specială a judecătorilor.

Veniturile judecătorilor în sens larg, reflectă rolul pe care ei îl îndeplinesc într-o societate democratică, și nu în ultimul rînd riscul activității acestora, prin raportare la responsabilitățile şi restricțiile impuse acestora de-a lungul întregii cariere.

Adoptînd astfel de proiecte de legi Guvernul ignorează problemele grave de personal şi de infrastructură cu care se confruntă instanțele de la toate gradele de jurisdicție din țară, diminuînd considerabil rolul justiției într-un stat democratic, scopul urmărit fiind de a scăpa de judecătorii incomozi guvernării.

Totodată,  sunt ignorate și prevederile art. 6 din Constituția Republicii Moldova, potrivit cărora puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, astfel că, prin efectul Constituției obligația puterii legislative și executive este să asigure și să respecte independența justiției, prin adoptarea legilor constituționale și viabile în scopul asigurării puterii judecătorești și în special a justițiabililor cu condiții adecvate de lucru și garanții de neimplicare în această activitate.

În acest context, este regretabil și alarmant faptul că aceste proiecte de lege nu au fost propuse spre avizare CSM și corpului judecătoresc.

Modificările cadrului legal privind condițiile și mărimea pensiei speciale a magistraților, vin în contradicție cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care  stabilește că principiul independenței justiției apără pensia specială a judecătorilor, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte garanții ale acestui principiu (Hotărîrea nr.27 din 20 decembrie 2011, Hotărîrea nr. 25 din 27.07.2017).

Înalta Curte nu odată a accentuat că instituirea pensiei speciale a judecătorilor, nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să li se supună.

Reglementarea în vigoare a pensiei speciale pentru magistraţi, cu diferenţele pe care această pensie le prezintă faţă de pensia comună de asigurări sociale, nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu prevăzut de art.16 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova. Această constatare se bazează pe specificul activităţii magistraţilor, care, în baza dispoziţiilor constituţionale şi legale aplicabile, impune acestei categorii profesionale obligaţii şi interdicţii severe, precum şi riscuri sporite, ceea ce justifică în mod obiectiv şi rezonabil o diferenţiere a regimului juridic de pensionare faţă de regimul stabilit pentru alţi asiguraţi care nu sunt supuşi aceloraşi exigenţe, restricţii şi riscuri. Acest statut special, stabilit prin legi, este unul sever și restrictiv, impunând magistraţilor obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au, judecătorilor fiindu-le interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le ofere menţinerea unui nivel de viaţă cât mai stabil. Elementele care diferenţiază regimul de pensionare al magistraţilor, de regimul general al pensiilor, asigură un tratament juridic specific, pensia specială a magistraților, fiind instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură.

Independenţa judecătorilor, ca şi necesitatea asigurării garanţiilor clare şi previzibile, constituie una din cerinţele de bază pentru statele membre ale ONU, această concluzie rezultînd din Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.40/32 din 29 noiembrie 1985, conform căreia:

„[…] având în vedere că judecătorii sunt încredinţaţi cu decizia finală asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi proprietăţii cetăţenilor,

[…] Mandatul funcţiei judecătorilor, independenţa lor, securitatea, remunerarea adecvată, condiţiile serviciului, pensiile şi vârsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege.”

Prevederi asemănătoare sunt incluse şi în standardele din domeniu, elaborate sub egida Consiliului Europei, precum Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului:

„[…] nivelul remuneraţiei trebuie fixat în aşa fel încât să îi pună pe magistraţi la adăpost de presiunile care vizează să le influenţeze sensul deciziilor şi în general comportamentul jurisdicţional, alterându-le astfel independenţa şi imparţialitatea.

[…] cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

[…] statele-membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în nici un caz nu se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege.”

Avizul nr.1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la standardele privind independența puterii judecătorești și inamovibilitatea judecătorilor prevede, în concluziile sale, că remunerarea judecătorilor trebuie să fie corespunzătoare cu rolul și responsabilitățile acestora și trebuie să asigure în mod adecvat plata pensiei. Ea trebuie protejată prin prevederi legale specifice împotriva diminuărilor și trebuie să existe prevederi privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.

Astfel, reprezentanții statului și susținătorii unor asemenea modificări legislative, trebuie să înțeleagă că într-un stat democratic, securitatea financiară este recunoscută în mod clar ca unul din elementele esențiale, care asigură independența magistraților, în acest ansamblu, fiind logic și nivelul unor pensii adecvate.

Diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum şi resctricţiile la plata pensiilor speciale stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege, precum și excluderea altor garanții sociale la care se atribuie și indemnizația unică  de  concediere, contravin art. 46, 47 și 54 din Constituţia Republicii Moldova, principiilor fundamentale despre independenţa organelor judiciare, consfinţite în Rezoluţiile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite nr.40 din 29 noiembrie 1985 şi nr.146 din 13 decembrie 1985, precum şi în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului.

Concomitent, tratatele internaționale reglementează că preocuparea statelor este de a adopta și de a promova independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, ţinând seama că judecătorii se pronunţă asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi bunurilor cetăţenilor.

Suprimarea pensiilor speciale ale magistraţilor, în virtutea unor principii greşit înţelese şi interpretate, prin instituţionalizarea tuturor „privilegiilor” declarativ înfierate pentru alte categorii sociale, nu dovedeşte decât o intenţie clară, de încălcare gravă a garanţiilor, pe care Statul este obligat să le asigure pentru protejarea statutului judecătorului. Or, este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului în procesul adoptării unor legi noi.

Este de remarcat că eliminarea dreptului la pensie și la indemnizația unică de concediere, la acei judecători, care urmează să beneficieze de aceste drepturi în condițiile legii în vigoare la momentul angajării,  ca rezultat al activității în funcție de judecător mai mult de 20 ani, în condiții dificile, examinînd  anual  600-700 dosare, nu poate justifica adoptarea de către Guvern a unor legi care diminuiază garanțiile constituționale ale acestor judecători, or, judecătorii la investirea în funcție au avut speranța legitimă că vor beneficia de pensie și alte garanții sociale.

Este evident faptul că, dispoziția art. 32 Legea nr.544/20.07.1995, care reglamentează asigurarea cu penții a judecătorilor, a fost supusă  modificărilor de mai multe ori,  scopul fiind de a diminua  garanțiile stabilite prin lege, aceste modificări  fiind ulterior declarate neconstituționale ( Hot.CC nr.25 din 27.07.2017, în vigoare 27.07.2017; Hot. Curţii Constituţionale nr.27 din 20.12.2011).

În conjunctura celor expuse, CSM relevă că, Comisia de la Veneția în avizurile sale cu privire la stabilitatea dreptului nu odată a atenționat ce se întâmplă cu o țară, cu imaginea ei și cu legitimitatea guvernanților atunci când aceștia calcă în picioare principiile de la baza democrației – să schimbi regulile în timpul jocului, menționînd că trebuie de evitat modificarea frecventă a legislației. Chiar în absenţa unei intenții de manipulare, modificările vor fi considerate ca dictate de interesele iminente ale guvernării. Principiul desprins de Comisia de la Veneția este clar – inadmisibilitatea schimbării regulilor de joc înainte sau în timpul jocului.( „moving the goalpost”)

La fel, Curtea Constituţională prin Hotărârea nr.4 din 27 ianuarie 2000, a reiterat că la adoptarea unor legi noi şi a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecţia juridică a statutului judecătorului, consfiinţit în Legea cu privire la statutul judecătorului, întru realizarea principiului respectării drepturilor dobândite anterior în mod licit.

Totodată, considerăm că, criza economică nu poate justifica aceste acțiuni ale statului, odată ce  Guvernul anual raportează că economia se află în creștere.

Consiliul Superior al Magistraturii reiterează deschiderea spre colaborare cu celelalte puteri în stat, în scopul realizării reformelor inițiate, cu respectarea principiului constituțional care consfințește independența justiției”.

 

Leave a Reply