Inițiative

Consultări publice privind modificarea Codului muncii. Se propune simplificarea procedurii de soluționare a litigiilor de muncă

By 3 aprilie 2019 13 Comments

Consultări publice privind modificarea Codului muncii. Se propune simplificarea procedurii de soluționare a litigiilor de muncă

Ministerul Justiției a anunțat consultări publice privind elaborarea proiectului de modificare a Codului muncii al Republicii Moldova, în scopul perfecționării sistemului de jurisdicție a muncii și simplificării procedurii de soluționare a litigiilor de muncă. 

JusticeMoldova invită toate persoanele interesate să prezinte propuneri de îmbunătățire a proiectului elaborat de către autorități.

Documentul prevede operarea în Capitolului II „Jurisdicţia individuală” din Titlul XII „Jurisdicţia muncii” al Codului muncii a unui şir de modificări şi completări, având drept scop reglementarea detaliată a modului de soluţionare a litigiilor individuale de muncă prin intermediul comisiilor pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă create în cadrul inspecţiilor teritoriale de muncă. Astfel, se propune instituirea unei Comisii pentru soluționarea litigiilor individuale de muncă, care va fi organul extrajudiciar obligatoriu de soluţionare a litigiilor individuale de muncă.

Printre principalele reglementări ale noii procedurii de soluționare a litigiilor individuale de muncă se numără următoarele:
– comisia pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă va avea statut de organ extrajudiciar obligatoriu de soluţionare a litigiilor individuale de muncă;
– comisiile pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă urmează a fi instituie în cadrul inspecţiilor teritoriale de muncă şi vor fi formate din trei membri: un inspector de muncă din cadrul inspecţiei teritoriale de muncă, cu studii superioare juridice, numit de Directorul Inspectoratului de Stat al Muncii, un reprezentant al sindicatelor, numit de organele sindicale teritoriale, un reprezentant al patronatelor, numit de patronatele teritoriale;
– funcţia de preşedinte al comisiei pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă urmează a fi exercitată de către inspectorul de muncă din cadrul inspecţiei teritoriale de muncă;
– componenţa nominală a tuturor comisiilor pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă se va actualiza o dată pe an, pe parcursul primei luni a fiecărui an calendaristic;
– cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se va depune la comisia pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă din cadrul inspecţiei teritoriale de muncă în a cărei rază de competenţă se află domiciliul salariatului: în termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său/în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului;
– comisia pentru soluţionarea litigiilor individuale va examina cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Acest termen va putea fi prelungit, cu cel mult 5 de zile lucrătoare, printr-o hotărâre motivată a comisiei pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă;
– hotărârea comisiei pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă se va adopta în ziua examinării litigiului individual de muncă în şedinţa comisiei;
– hotărârea comisiei pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă va putea fi contestată în instanţa de judecată în termen de 10 zile lucrătoare de la data înmânării copiei acesteia;
– hotărârea comisiei pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă urmează a fi executată de angajator imediat după ce aceasta a devenit executorie.

Potrivit autorilor, adoptarea proiectului respectiv va avea ca efect:
– perfecționarea și simplificarea procedurii de soluționare a litigiilor individuale de muncă;
– reducerea timpului necesar pentru soluționarea litigiilor individuale de muncă;
– reducerea cheltuielilor pentru soluționarea litigiilor individuale de muncă;
– îmbunătățirea calității hotărârilor în materie de muncă;
– asigurarea respectării drepturilor și intereselor atât a salariaților, cât și a angajatorilor;
– scoaterea de pe ordinea de zi a problemei privind instituirea Tribunalului muncii (instanță de judecată specializată în soluționarea litigiilor de muncă), care se discută la diferite niveluri de mai mult timp, existând argumente atât în favoarea, cât şi în defavoarea creării acestui organ;
– micșorarea semnificativă a numărului de dosare examinate de către instanțele de judecată.

13 Comments

  • Poate pentru cineva va fi o noutate, dar conflictele / litigiile de muncă soluționate prin mediere extrajudiciară au același efect, pe care se propune a fi atins ”cîndva” prin modificările expuse în articol. Ca de obicei, se inventează bicicleta, se mai cheltuie surse financiare, în loc să fie exploatate la maxim instrumentele deja existente.

    • S-a mai inventat si medierea judiciara, dupa care s-a recunoscut ca a esuat. Dar nu a fost anulata. Similar si initiativa data. Avem in jur de 1000 de mediatori care nu au de lucru si statul nu trebuie sa cheltuie nici un banut, invers primind impozite. Ce inseamna o comisie din specialisti din diferite domenii – specialisti care vor fi absenti de la locul de baza remunerati + trebuie sa i se achite si adaos pentru a participa la solutionarea conflictelor de munca. In toata Moldova se va strange o cantitate bunisoara de noi “judecatori”, care trebuie instruiti si sa fie si supravegheati. Nu era mai simplu medierea obligatorie in litigiile de munca si statul nu trebuie sa cheltue bani in plus, ci invers mediatorul achita impozite – 18% Plus un mediator e si mai operativ, ca nu trebuie sa caute membrii comisiei, asigurare cu spatiu, mijloace imprimare, PC, are legislatia aprobata, proceduri si acte stabilite, etc. Degraba nu va avea cine munci, iar comisii vom avea si pentru conflite intergalactice.

  • – pentru ce de luat experiența Lituaniei de 3 ani, pe când este experiența Italiei de mai mulți ani privind medierea obligatorie în așa litigii și care nu va atrage surse financiare, echipamente, întrerupere de la serviciul de bază a specialiștilor comisiei, instruirea lor și alte chieltuieli de gestionare a acestei activități (deplasare, incăpere, PC, consumabile, etc.) indiferent, că prin lege poate fi totul gratuit. Deasemenea, poate exista și un deficit de reprezentanți ai patronatelor pentru toate comisiile teritoriale. Dacă avem prea mulți angajați în inspecția muncii și nu au cu ce se preocupa, e necesar de a reduce statele de efectiv, dar nu de atribuit funcții de judecător sau mediator. Cum va fi tratat un inspector la verificarea întreprinzătorului, dacă el a fost și ”judecător” la acestă întreprindere și s-a finalizat și cu nemulțumirea antreprenorului ? Urmare, participarea la acestă comisie va genera alte conflicte, deja dintre întreprinzători și inspectori;
    – va interveni necesitatea și de notificare a fiecărei comisii la CNPDCP, urmare a prelucrării datelor cu caracter personal și probleme de implementarea măsurilor de păstrare și securitate a acestor date;
    – va interveni și elaborarea documentelor interne ale acestor comisii cu pierdere de timp și surse;
    In rusa se spune : Хочешь что-то завалить – создай комиссию )))

  • Vitalie TIHON Vitalie TIHON spune:

    a citit cineva din autorii proiectului art. 115 alin 3 din Constitutie ?
    reamintesc, norma respecitva dispune:
    (3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
    generam nu se stie ce …

  • Sanda Lazar Sanda Lazar spune:

    O Comisie cu funcție de judecător? Se mai crează o nouă “instanță” înafara sistemului judiciar? S-au făcut studii și analize și s-a constatat că este strict necesar o asemenea instituție, cu așa competențe?
    Mai cercetați domeniul juridic, poate găsiți ceva interesant și în Moldova de implimentat din ceea ce există deja, de exemplu instituția medierii, care nu este valorificată la nivelul cuvenit. Anume aceasta este alternativa sistemului judecătoresc și ar permite real debarasarea instanțelor de anumite cauze.
    Poate ar fi cazul promovării mai intense a soluționării litigiilor de muncă de către mediatorii independenți și autorizați conform legislației în vigoare, și canalizarea resurselor în domeniul deja existent, decât crearea unei noi structuri “dubioase”?

  • Am trimis azi asa propuneri:

    Nr. 4/19 din 04.04.2019 Doamnei Victoria IFTODI,
    Ministru al Justiţiei al Republicii Moldova

    PROPUNERI
    la proiectul de lege pentru modificarea Codului muncii
    al Republicii Moldova nr. 154/2003

    Biroul individual al mediatorului ”Victor Cojocari” a examinat proiectul de lege pentru modificarea Codului muncii al Republicii Moldova și comunică următoarele:
    Modificările propuse nu sunt relevante, în situația când:
    1.Este creată deja instituția medierii ca instrument extrajudiciar de soluționare a conflictelor. Acest instrument nu este dezvoltat, urmare a întroducerii medierii judiciare, care s-a recunoscut că a eșuat, dar așa și nu a fost abrogată.
    În Moldova sunt atestați aproximativ 1000 de mediatori, care datorită medierii judiciare și unor așa propuneri similare prin proiectul înaintat, nu văd perspectiva dezvoltării și nu iși înregistrează birouri de mediere.
    Pentru ce de luat experiența Lituaniei de 3 ani, pe când este experiența Italiei de mai mulți ani privind medierea obligatorie în așa litigii și care nu va atrage surse financiare, echipamente, întrerupere de la serviciul de bază a specialiștilor comisiei, instruirea lor și alte chieltuieli de gestionare a acestei activități (deplasare, incăpere, PC, consumabile, etc.). Urmare, că cheltuielele vor fi suportate de Inspecția muncii teritorială, poate e mai oportun aceste surse de repartizat pentru medierea garantata de stat la litigiile de muncă.

    2.Deasemenea, poate exista și un deficit de reprezentanți ai patronatelor pentru toate comisiile teritoriale. Dacă avem prea mulți angajați în inspecția muncii și nu au cu ce se preocupa, e necesar de a reduce statele de efectiv, dar nu de atribuit funcții de judecător. Cum se va depăși cerința ca cel care evaluează să nu fie și persoana care decide (judecă) ? Încrederea în justiția clasică e la un nivel scăzut, iar o comisie formată din persoane neinstrute ca un judecător – va afecta și mai tare încrederea. Cum va fi tratat un inspector la verificarea întreprinzătorului, dacă el a fost și ”judecător” la acestă întreprindere și s-a finalizat și cu nemulțumirea antreprenorului ? Urmare, participarea la acestă comisie va genera alte conflicte, deja dintre întreprinzători și inspectori.

    3.Nota imformativă nu conține date statistice privind soluționarea litigiilor de muncă în instanțe, ca să fie posibil de a analiza oportunitatea acestei modificări: câte litigii pe an, căte din ele au fost soluționate în prima instanța, câte în apel și recurs, care a fost media timpului de soluționare. Cu o probabilitate mare se poate de spus, că hotarârea comisiei va fi contestată. Din 2012 și până în prezent, în birou au fost înregistrate 4 cereri de mediere a conflictelor de muncă, din care, 3 au derulat cu incheierea unei tranzacții, iar într-un caz partea a 2 a refuzat medierea (deci o cantitate foarte mică). Poate nici nu are sens de a crea comisiile, dacă cantitatea acestor conflicte nu afectează judecătoriile clasice.

    4.Nota imformativă, deasemenea, nu conține cât va costa această modificare pentru implementare și posterior pentru întreținerea anuală, pentru a ști și costurile modificărilor propuse. Cum de acceptat așa modificări cu calcule a costurilor după implementare ? Dacă ”sinecostul” de gestionare ale unei așa comisii per/caz va fi echivalente unei judecătorii clasice, care este sensul ?

    5.Va interveni necesitatea și de notificare a fiecărei comisii la CNPDCP, urmare a prelucrării datelor cu caracter personal, inclusiv audio (cheltuieli costisitoare de amenajare și intreținere) și probleme de implementare a măsurilor de păstrare și securitate a acestor date. Practic, se vor crea mini instanțe de judecată numite comisii (renumita troică), dar cu implicarea persoanelor cu o pregătire insuficientă de a judeca.

    6.Va interveni și elaborarea documentelor interne ale acestor comisii cu pierdere de timp și surse.

    Reieșind din cele menționate, –
    Propun:

    1.De retras proiectul de modificare a Codului Muncii.
    2.De inițiat modificările necesare în Legea Nr. 137 din 03.07.2015 cu privire la mediere și crearea Registrului de stat al mediatorilor (care nu există în varianta cerinței legislației).
    3.De inițiat modificările necesare excluderii medierii judiciare.

    Victor COJOCARI
    Mediator și președinte al Patronatului ”ARMURIERUL”

  • În continuarea celor relatate mai sus, dacă atîta lume competentă a venit cu părerea, că medierea obligatorie contravine dispozițiilor constituționale, prin restrângerea accesului liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ca apoi în august 2016, Guvernul să aprobe un proiect de modificare a Codului de procedură civilă, prin a introduce medierea obligatorie în instanțele judecătorești.

    Care ar fi numărul litigiilor soluționate prin medierea judiciară la ziua de azi? Nici nu e nevoie de calculat. Medierea judiciară s-a dovedit a fi o procedură ineficientă. Cu atît mai mult, nici nu permite părților să-și restituie taxa de stat achitată, comparativ cu oportunitatea, în cazul tranzacției încheiate la un mediator.
    https://sputnik.md/radio/20180219/17387669/medierea-juridica-presedintele-CSM.html

    Drept concluzie, poate ar fi mai eficient de examinat sub toate aspectele instrumentele deja existente, în special medierea (cu implicarea mediatorilor profesioniști), prin care se ating scopurile propuse – reducerea volumului de muncă a instanțelor de judecată, obținerea beneficiilor economice prin reducerea cheltuielilor de judecată, timpului de soluționare a cauzei, menținerea relațiilor mai puțin tensionate între părțile implicate într-un litigiu de muncă, etc.

    Deci, se propune:
    1) a fi retras proiectul de lege pentru modificarea Codului muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003, sau
    2) a introduce modificări în Legea Nr.137 din 03.07.2015 cu privire la mediere și anume:
    – examinarea obligatorie a litigiilor și conflictelor individuale de muncă prin mediere extrajudiciară, sau
    3) obligația părților, pînă a depune acțiunea în judecată, de a se informa asupra posibilității și avantajele folosirii procedurii medierii extrajudiciară pentru soluționarea conflictelor de muncă.

  • Olga Cebanu Olga Cebanu spune:

    Victor BURAC, avocat, conducător al BAA „Burac şi Asociaţii”:

    „Pentru iniţiativa legislativă vizată în mesajul mai jos ar merge bine moto-ul „Чему бы грабли не учили, а сердце верит в чудеса”.

    Cei mai puţin tineri ţin minte timpurile cînd era în vigoare Codul muncii din anul 1973 (abrogat odată cu intrarea în vigoare a Codului muncii actual), dar şi Legea privind soluţoinarea litigiilor individuale de muncă din 24.02.1993. Ambele prevedeau ca modalitate obligatorie de soluţionare prejudiciară a litigiilor de muncă … da, da – comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă. Adevărat, modalitatea de formare şi funcţionare era un pic diferită (comisiile se creau la înterprinderile cu un personal de 15+ angajaţi, etc.), dar principiile generale de funcţionare erau aceleaşi (celeritatea – litigiul se soluţiona prin hotărîrea comisiei în termen de 10 zile (în proiect – 30 de zile), şi controlul judiciar – hotărîrea putea fi atacată în termen de 10 zile în instanţa de judecată).

    Deoarece acest mecanism, care era prevăzut de lege (Codul muncii şi Legea din 24.02.1993) în realitate nu funcţiona, în Codul muncii din 2003, după 10 ani de inexistenţă a mecanismului sus-indicat, acesta a fost anulat oficial şi substituit prin jurisdicţia instanţelor de drept comun în materie de litigii individuale de muncă.

    Iată că au trecut încă 16 ani (memoria este scurtă J) şi revenim la aceiaşi greblă. Ce rost de a crea comisii cînd hotărîrile acestora oricum se contestă în instanţele de judecată? Şi de ce autorii afirmă că proiectul „va duce la micşorarea semnificativă a numărului dosarelor examinate de instanţele de judecată” – de unde aşa încredere?

    Cîteva aspecte/întrebări de ordin practic:

    Conform Raportului despre activitatea primei instanțe privind judecarea cauzelor CIVILE pe perioda de 12 luni 2018, publicat pe pagina web a MJ RM, în anul precedent au fost primite spre examinare 573 de dosare laborale, spre examinare în instanţa de fond. Cea mai mare parte din dosarele laborale au fost examinate de Judecătoria Chişinău (unde se depun cele mai multe acţiuni de chemare în judecată a salariaţilor către angajatori sau vice-versa).

    Conform datelor publicate pe pagina web http://www.fisc.md, în anul 2008 au fost 251 zile lucrătoare (reieşind din săptămâna de muncă de 5 zile). Aceasta înseamnă că în fiecare zi lucrătoare erau depuse circa două dosare laborale, spre soluţionare în instanţele de judecată.

    Conform proiectului, comisiile se instituie în cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă (ITM). La zi, conform datelor Inspectoratului de Stat al Muncii, în RM există în total 10 ITM (la Chişinău, Bălţi, Cahul etc. etc.). După cum am indicat mai sus, estimativ circa 85%-90% din numărul cererilor de soluţionare a litigiilor individuale de muncă vor fi soluţionate de comisia creată pe lîngă ITM Chişinău.

    Reişind din statistica sus-indicată, comisia creată în cadrul ITM Chişinău, ar trebui să soluţioneze ÎN FIECARE ZI (cu emiterea hotărîrilor motivate) cel puţin două litigii laborale (în caz contrar nu se incadrează în termenul de 30 de zile de soluţionare).

    În plus, membrii comisiei ar să compare în instanţele de judecată ca intervenient accesoriu – în cauzele pendinte pe rolul instanţelor în judecată unde se contestă hotărîrile comisiei (deoarece soluţia instanţei de judecată de anulare a hotărîrii comisiei şi admiterii cerinţelor reclamantului de anulare a acestei hotărîri în mod obligatoriu afectează drepturile şi interesele comisiei). Asta înseamnă că de fapt numărul hotărîrilor care urmează să fie emise în fiecare zi, creşte exponenţial (jumătate din ziua de muncă, cel puţin, va fi pierdută de membrii comisiei în instanţele de judecată).

    De alte obligaţiuni funcţionale ale membrilor comisiei nici nu pomenesc – pentru ele pur şi simpul nu va ajunge timp. Iar comisia, conform proiectului, nu are nici un fel de aparat administrativ (cancelarie, asistenţi, grefieri etc. etc.). Ce le trebuie la 3 oameni aparat administrativ, pentru soluţionarea a circa 500 de litigii laborale pe an? Pfff, floare la ureche J.

    Iar acum întrebarea – cineva din autorii acestei „perle” legislative, la elaborarea proiectului, şi-a imaginat cel puţin cum se va descurca comisia cu această povară? Şi de ce trebuie să inventezi fiecare 10-15 ani o „bicicletă” „mioritică” (cu intenţii bune, bineînţeles…), în domeniul jurisdicţiei individuale de muncă, pentru ca odată publicată în MONITORUL OFICIAL să se descopere că această „bicicletă” nu merge? Chiar experienţa trecută, cu comisiile similare care nu funcţionau (pentru că în esenţă dublează povara instanţelor, şi pînă la urmă nicidecum nu le uşurează această povară, devenind doar o verigă inutilă în soluţionarea litigiilor individuale de muncă, ba chear dăunătoare, deoarece tergiversează durata totală de soluţionare) nu învaţă nimic?

    Cum spunea George Santayana, „Cei care nu cunosc trecutul, sunt condamnaţi să îl repete”. Se potriveşte exact pentru iniţiativa legislativă vizată în mesajul de mai jos.

    • Ce insemna un avocat cu o experienta mai mare – dovada esecului anterior pentru asa modificari a legislatiei muncii ar fi suficient de a retrage acest proiect. Plus 573 de dosare cu litigii de munca examinate in instanta de fond din peste 57.800 civile examinate in 2018 (aproximativ 10%) nu cred ca ar schimba esential ceva, urmare ca majoritatea dupa asa numita comisie vor pleca in instanta. http://www.bizlaw.md/public/cate-dosare-au-examinat-magistratii-in-2018-datele-aaij

      • Republica Moldova
        SOVIETUL SUPREM AL RSSM
        CODUL Nr. CM
        din 25.05.1973
        Codul muncii al Republicii Moldova
        Publicat : 30.05.1973 în Veştile Nr. 5 art Nr : 46 Data intrarii in vigoare : 01.10.1973
        ………………………………………………………………………………………………………………
        CAPITOLUL XIV
        LITIGIILE DE MUNCĂ
        Articolul 210. Organele care examinează litigiile de muncă
        Litigiile de muncă în problemele aplicării actelor legislative şi a altor acte normative cu privire la muncă, a contractului colectiv de muncă sînt examinate de:
        1) comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă;
        2) judecătoriile populare.
        Litigiile de muncă ale unor categorii de salariaţi în unele probleme sînt examinate de organele supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat (articolului 230).
        Litigiile de muncă cu privire la stabilirea pentru salariat a unor condiţii de muncă ori schimbarea celor existente se soluţionează de administraţie şi de comitetul sindical în limitele drepturilor acordate acestora.
        [Art.210 în redacţia L1315/02.03.93, MO5 art.125]
        Articolul 211. Modul de examinare a litigiilor de muncă
        Modul de examinare a litigiilor de muncă de către comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi de către organele supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat se reglementează de prezentul Cod şi de Legea pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă, iar modul de examinare a litigiilor de muncă de către judecătoriile populare se stabileşte de Codul de procedura civilă.
        [Art.211 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        [Art.211 în redacţia Ucazului din 24.04.75]
        Articolul 212. Organizarea şi modul de lucru al comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă
        Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă se alege la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii cu un număr de cel puţin 15 salariaţi.
        Componenţa numerică a comisiei şi termenul împuternicirilor ei se stabilesc de adunarea generală (conferinţa) a colectivului de muncă.
        Sînt considerate alese în componenţa comisiei persoanele care au căpătat majoritatea voturilor celor prezenţi la adunarea generală (conferinţa) a colectivului de muncă.
        Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă alege din rîndurile sale preşedintele, locţiitorii lui şi secretarul.
        Conform hotărîrii adunării generale (conferinţei) a colectivului de muncă al întreprinderii, instituţiei şi organizaţiei pot fi create comisii pentru soluţionarea litigiilor de muncă în subunităţile acestora. Aceste comisii se aleg de către colective subdiviziunilor şi activează în acelaşi mod şi în acelaşi temei ca şi comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă de la întreprinderi, instituţii, organizaţii.
        Comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă ale subdiviziunilor examinează litigiile de muncă în limitele împuternicirilor acestor subdiviziuni.
        [Art.212 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        [Art.212 în redacţia Ucazului din 27.04.84]
        [Art.212 modificat prin Ucazul din 24.04.75]
        Articolul 213. Componenţa comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă
        Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă este organul primar obligator pentru examinarea litigiilor de muncă, care iau naştere la întreprinderi, instituţii, organizaţii între salariaţi, pe de o parte, şi administraţie, pe de altă parte, cu excepţia litigiilor, pentru care prezentul Cod şi alte acte legislative stabilesc un alt mod de examinare.
        [Art.213 modificat prin L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        Articolul 214. Primirea cererilor şi termenele de examinare a litigiilor de muncă de către comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă
        Cererea salariatului adresată comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă trebuie înregistrată în mod obligatoriu.
        Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă este obligată să examineze litigiul de muncă în termen de zece zile de la data depunerii cererii.
        [Art.214 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        [Alin.2 art.214 în redacţia Ucazului din 24.04.75]
        Articolul 215. Modul de adoptare a hotărîrilor de către comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă
        Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă adoptă hotărîrea cu majoritatea voturilor membrilor comisiei prezenţi la şedinţă.
        Copiile hotărîrii comisiei se înmînează, în termen de trei zile, salariatului şi administraţiei întreprinderii, instituţiei, organizaţiei.
        [Art.215 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        Articolul 216. Atacarea hotărîrii comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă
        Hotărîrea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă poate fi atacată de salariatul interesat sau de administraţie (cu excepţia litigiilor pentru care este prevăzut alt mod de atac) nemijlocit la judecătoria populară în termen de zece zile de la data înmînării lor a copiilor hotărîrii comisiei.
        [Art.216 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        [Art.216 modificat prin Ucazul din 27.04.84]
        [Art.217-219 excluse prin L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        [Art.218 în redacţia Ucazului din 24.04.75]
        Articolul 220. Examinarea litigiilor de muncă la judecătoriile populare raionale (orăşeneşti)
        La judecătoriile populare raionale (orăşeneşti) litigiile de muncă se examinarea pe baza cererii:
        1) uneia dintre părţile participante la litigiu, dacă acesteia nu-i convine hotărîrea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă;
        2) părţii interesate (sau a reprezentanţilor salariaţilor în persoana sindicatului) fie a procurorului, dacă hotărîrea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă contravine ligislaţiei.
        Nemijlocit la judecătoriile populare raionale (orăşeneşti), fără a se apela la comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă, se examinează litigiile de muncă pe baza cererii:
        1) salariatului întreprinderii, instituţiei, organizaţiei în care nu sînt comisii pentru soluţionarea litigiilor de muncă;
        2) salariatului privind reintegrarea în funcţie, indiferent de temeiurile încetării contractului individual de muncă, schimbarea datei şi a formulării motivelor de concediere, plata pentru absenţa forţată de la lucru ori pentru îndeplinirea unei munci cu o retribuţie mai mică cu excepţia litigiilor pentru care este prevăzut un alt mod de soluţionare;
        3) administraţiei, privind repararea de către salariat a pagubei materiale pricinuite întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;
        4) salariatului privind compensarea de către întreprindere, instituţie, organizaţie a prejudiciului cauzat prin infirmitate sau prin altă vătămare a sănătăţii în legătură cu munca.
        Nemijlocit la judecătoriile populare raionale (orăşeneşti) se examinează, de asemenea, litigiile cu privire la refuzul de a angaja la lucru:
        1) persoanele invitate la lucru prin transfer de la altă întreprindere, instituţie, organizaţie;
        2) persoanele cu care administraţia, în conformitate cu legislaţia este obligată să încheie contract individual de muncă.
        [Art.220 în redacţia L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        [Art.220 modificat prin Ucazul din 27.04.84]
        [Art.220 în redacţia Ucazului din 24.04.75]
        Articolul 221. Cu privire la termenele de depunere a cererilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă
        Salariaţii se pot adresa comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi nemijlocit judecătoriei populare în termen de o lună de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. În cazul concedierii salariatului termenul de o lună se socoate din ziua cînd ordinul a fost adus la cunoştinţă salariatului contra semnătură.
        Pentru acţiunea administraţiei în faţa judecăţii în problemele urmăririi de la lucrători a pagubei materiale, pricinuite întreprinderii instituţiei, organizaţiei, se stabileşte un termen de un an din ziua constatării pagubei pricinuite de lucrător.
        Aceleaşi termene se aplică şi atunci, cînd instanţa de judecată i se adresează un organ superior sau procurorul.
        În caz de omitere din motive întemeiate a termenilor, prevăzute în prezentul articol, ele pot fi restabilite, respectiv, de comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi instanţa judecătorească.
        Plîngerile, depuse după expirarea unui an din momentul întăririi în vigoare a deciziei instanţei judecătoreşti sau a hotărîrii organului ierarhic superior despre refuzul de restabilire în lucru, nu urmează să fie examinate.
        [Art.221 modificat prin L1315/02.03.93, MO5/1993 art.125]
        [Alin.5 art.221 introdus prin Ucazul din 08.04.88]
        [Art.221 în redacţia Ucazului din 25.08.83]
        Articolul 222. Scutirea salariaţilor, care se adresează instanţei de judecată pentru soluţionarea litigiilor de muncă, de plata cheltuielilor de judecată
        Salariaţii, care se adresează instanţelor de judecată cu acţiuni ce decurg din raporturi de muncă, sînt scutiţi de plata cheltuielilor de judecată ce urmează să fie făcute venit la stat (taxa de stat şi cheltuielile legate de judecarea pricinii).

  • Olga Cebanu Olga Cebanu spune:

    Dartaniean Atos Mushketeor:
    Bitocratie curata, deoarece garantez 1000% ca aceasta comisie nu va descarca in nici un caz instantele de judecata deoarece, in cazul in care o parte sau alta nu va fi deacord cu decizia comisiei o va ataca in instanta de judecata, ca optiune, asta unu la mina, o alta situatie incerta va aparea odata cu instituirea acestei comisii, care in timp va fi cu certitudine atacata la Curtea Constitutionala, si anume Inspectia in munca examineaza incalcarile in domeniul muncii, ca autoritate de constatare, si tot ea va examina litigiul extrajudiciar, si astfel va fi incalcat priincipiul impartialitatii, aceasta situatie se refera si la sindicate si la patronate, daca totusi Ministerul Justitiei tine sa institue o astfel de comisie cu reprezentantii inspectiei in munca, sindicatele si patronatele, dupa logica de drept ar trebui atunci sa retraga unele competente legale in domeniul constatarii si examinarii incalcarilor legislatiei muncii, negocierei contractului colectiv de munca si incalcarile contractului colectiv de munca,atributii pe care pe care azi le detin aceste institutii. Ideea e una proasta care va incarca cu litigii de munca consecutiv atit inspectia muncii cit si instantele de judecata, va introduce doar o noua procedura birocratica, deoarece garantez ca fiecare parte care nu va fi deacord cu decizia comisiei extrajudiciare in 90% la suta se va adresa in instanta de judecata cu contestare. Plus la toate din logica Ministerului de Justitie daca se va introduce aceasta procedura extrajudiciara, ar trebui sa fie exclusa o cale de atac pe litigiile de munca si anume Apelul. Da in cazul acesta se va descarca de litigii doar CSJ. In rest totul va ramine neschimbat, dar aici trebue de consultat jurisprudenta si prevederile organizatiei internationale in munca, jurisprudenta CEDO, si tratatele internationale in munca ONU daca ele permit excluderea in litigiile de munca a unei cai de atac judiciare si excluderea din circuitul procedurii litigiilor de munca CSJ ca instanta de judecata.

Leave a Reply