Freedom HouseJustiție și dezvoltare economicăUltimele stiri

Achizițiile publice și gestiunea finanțelor publice. Recomandările experților

By 11 ianuarie 2019 No Comments

Achizițiile publice și gestiunea finanțelor publice. Recomandările experților

Oferirea posibilității de a contesta procedurile de achiziție publică de către orice persoană, dezvoltarea unui sistem puternic și efectiv de achiziții publice, întreprinderea măsurilor de remediere a iregularităților și carențelor constatate în cadrul misiunilor de audit pentru a evita pe viitor eventualele disfuncționalități în sistemul achizițiilor publice, organizarea campaniilor de informare cu privire la noile reguli privind procedurile de achiziție publică.

Sunt doar câteva dintre recomandările care se regăsesc în Raportul alternativ privind punerea în aplicare a Capitolelor II și V ale Convenției Națiunilor Unite Împotriva Corupției (UNCAC) (art.9). Analiza a fost efectuată de Freedom House în Moldova, împreună cu Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii și Centrul de analiză și prevenire a corupției. Potrivit experților, reformarea sistemului de achiziții publice este necesară în vederea ajustării sistemului național la standardele internaționale și racordarea acestuia la acquis-ul comunitar, potrivit angajamentelor asumate de Republica Moldova odată cu ratificarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.

În general, cadrul de reglementare în domeniul achizițiilor publice este unul satisfăcător și încorporează principiile fundamentale ale UE care reglementează atribuirea contractelor de achiziții publice. Cu toate acestea, unele prevederi nu sunt pe deplin compatibile cu cerințele UE și vor necesita modificări ulterioare. Achizițiile publice din domeniile apărării și utilităților rămân nereglementate, iar cadrul legal care reglementează concesiunile și parteneriatele public-private necesită revizuire și aliniere cu legislația UE relevantă. Urmarea a unor evaluări efectuate în sistemul achizițiilor publice, au fost identificate o serie de lacune și deficiențe.

Principalele carențe sunt calitatea redusă a documentelor de licitație, cuplată cu lipsa informației cu privire la cerințe; divulgarea informației privind ofertele (compania favorizată a fost informată despre estimările de costuri ale autorității contractante); descalificarea fără o justificare adecvată; selectarea celor mai mici oferte, prin care calitatea nu este luată în considerare; caietul de sarcini fraudat (numele mărcii sau specificațiile înguste; documentele de licitație elaborate de către unul dintre participanții la licitație); constrângerea de către concurenți (solicitați să nu participe, deoarece „cota de piață aparține companiei X”); înțelegerea secretă/complicitatea (rotația printre companiile care sunt preferate de autoritățile contractante); abuzul schimbării comenzii (documentul de licitație cuprindea lucrări care nu au fost efectuate după atribuirea contractului, iar câștigătorul cunoștea acest lucru); licitația repetată (anularea licitației, atunci când nu a fost plătită nici o mită (откат), și deschiderea ulterioară a unei noi licitații unde apare o nouă companie și câștigă contractul); ședința de deschidere a ofertelor nu este publică.

Totuși, în ultima perioadă, domeniul achizițiilor publice din Republica Moldova a avansat semnificativ. Au fost aprobate o nouă lege a achizițiilor publice, o serie de hotărâri de Guvern, care formează cadrul normativ secundar, Strategia de dezvoltare a sistemului de achiziții publice pentru anii 2016-2020. Pe de altă parte, au fost create noi elemente de origine instituțională, printre care Agenția Națională de Soluționare a Contestațiilor. La fel, are loc extinderea și dezvoltarea sistemului de achiziții electronice, care este un instrument eficient de asigurare a transparenței și eficienței în domeniul achizițiilor publice. Cu toate acestea, o serie de probleme rămân actuale.

Cele mai frecvente nereguli care au fost identificate în practică ar fi următoarele:

  • divizarea achizițiilor în loturi mici, în scopul de a evita procedurile obișnuite (mai multe contracte cu valoare exactă sub praguri, acordate aceluiași contractant);
  • efectuarea nejustificată a achizițiilor din sursă unică; neregularități în procesul de calificare (criterii de participare neproporționale sau care nu au legătură cu obiectul achiziției);
  • termene nejustificat de scurte;
  • excluderea companiilor din motive false, în scopul de a favoriza o companie selectată;
  • neregularități în etapa de evaluare a ofertelor (acceptarea cu întârziere a ofertelor;
  • modificarea ofertelor depuse; respingerea ofertelor „nedorite” din motive formale sau chiar din motive care nu sunt prevăzute de lege sau de documentația de tender; aplicarea unor criterii diferite de cele definite în documentația de tender);
  • respingerea nejustificată a tuturor ofertelor, în scopul de a repeta procedura cu cerințe diferite;
  • nerespectarea cerințelor de transparență și informare;
  • creșterea nejustificată a prețului în timpul executării contractului.

La subiectul gestionării transparente și responsabile a patrimoniului public se atestă o lipsă a monitorizării calității, eficienței și integrității, precum și neasigurarea transparenței în utilizarea resurselor instituționale. Doar 13% din APC au publicat informație suficientă privind gestionarea patrimoniului public, iar la subiectul gestionării resurselor obținute din fonduri externe, doar 21% din entități au raportat publicarea informației privind asistența externă, iar dintre acestea, doar 10% au raportat cu privire la realizarea rezultatelor/obiectivelor stabilite în proiectele de asistență externă.

În ceea ce privește sistemul de control intern, se constată perpetuarea de ani , inclusiv în perioada raportată, a acelorași deficiențe care vizează, în principal: sistemele de autoevaluare a managementului financiar și control din cadrul entităților publice nu funcționează, sunt formale sau lipsesc în totalitate; managerii nu percep, nu-și asumă și nu sunt interesați de implementarea și dezvoltarea sistemului de management financiar și control; lipsa comunicării atât pe orizontală, cât și pe verticală între subdiviziunile structurale ale entităților publice; ne-delegarea clară a responsabilităților către angajați; absența și irelevanța criteriilor de evaluare a posibilelor riscuri în gestiunea financiară și operațională, respectiv, a obiectivelor ce țin de activitățile entităților publice; insuficiența/lipsa personalului calificat, inclusiv în domeniul financiar-contabil, și a auditorilor interni etc.

O provocare pentru sistemul de control intern este reforma demarată a administrației publice, astfel că actorii implicați în implementarea controlului intern urmează să conlucreze constructiv, inteligent și transparent atât la nivel național, cât și cu fiecare entitate publică. Fără o susținere și o conlucrare constructivă între părți va fi greu de atins obiectivele majore prevăzute în documentele de politici aprobate.

Recomandări:

  • analiza posibilității și oportunității revizuirii cadrului regulator pentru a oferi acces și altor persoane decât participanții să conteste procedurile de achiziție publică;
  • asigurarea implementării și executării noilor reguli adoptate prin dezvoltarea unui sistem puternic și efectiv de achiziții publice;
  • întreprinderea măsurilor de remediere a iregularităților și carențelor constatate în cadrul misiunilor de audit pentru a evita pe viitor eventualele disfuncționalități în sistemul achizițiilor publice;
  • abilitarea instituției supreme de audit cu funcții de constatare a neexecutării de către entitățile auditate a recomandărilor și cerințelor din rapoartele de audit, după epuizarea procedurii prealabile;
  • reglementarea la nivel legislativ a modului în care entitățile auditate raportează despre executarea cerințelor și implementarea recomandărilor Curții de Conturi;
  • organizarea instruirilor pentru autoritățile contractante și pentru operatorii economici referitoare la modificările operate după armonizarea legislației, precum și pentru reprezentanții AAP și cei ai Agenției Naționale de Soluționare a Contestațiilor;
  • organizarea campaniilor de informare cu privire la noile reguli privind procedurile de achiziție publică;
  • întreprinderea măsurilor de remediere a iregularităților și carențelor constatate în cadrul misiunilor de audit pentru a evita pe viitor eventualele disfuncționalități în gestionarea resurselor și patrimoniului public;
  • asigurarea implementării recomandărilor referitoare la măsurile necesare de întreprins în vederea remedierii deficiențelor/lacunelor/neconformităților constatate pe parcursul misiunilor de audit;
  • instituirea la nivel legislativ a răspunderii manageriale în cazul constatării de către Curtea de Conturi a iregularităților și carențelor descoperite în cadrul misiunilor de audit.

Leave a Reply