Idei

Accesul la informaţie şi dreptul la protecţia vieţii private într-un proces de judecată

By 8 aprilie 2019 2 Comments

Accesul la informaţie şi dreptul la protecţia vieţii private într-un proces de judecată

Cum ne asigurăm că vom putea avea acces în sala de judecată la un proces vizavi de un caz pe care îl urmărim în interes de serviciu? Există şi restricţii în acest sens? Există şi informaţii la care, conform legii, jurnaliştii nu pot avea acces?

2 Comments

  • Codul de procedură penală al R.M., reglementează – publicitatea ședințelor de judecată la examinarea cauzelor penale.
    Astfel, conform art. 18 CPP, rezultă că:
    (1) În toate instanţele judecătoreşti şedinţele sînt publice, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.
    (2) Accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului, prin încheiere motivată, pe parcursul întregului proces sau al unei părţi din proces, în interesul respectării moralităţii, ordinii publice sau securităţii naţionale, cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer, sau în măsura considerată strict necesară de către instanţă cînd, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiţiei.
    (21) În procesul în care un minor este victimă sau martor, instanţa de judecată va asculta declaraţiile acestuia într-o şedinţă închisă.
    (3) Judecarea cauzei în şedinţa închisă a instanţei trebuie argumentată şi efectuată cu respectarea tuturor regulilor procedurii judiciare.
    (4) În toate cazurile, hotărîrile instanţei de judecată se pronunţă în şedinţă publică.

    De asemenea, în art. 15 CPP, este reglemantată și inviolabilitatea vieții private a persoanei.

    Respectiv, conform normei enunțate, rezultă expres că:
    (1) Orice persoană are dreptul la inviolabilitatea vieţii private, la confidenţialitatea vieţii intime, familiale, la protejarea onoarei şi demnităţii personale. În cursul procesului penal, nimeni nu este în drept să se implice în mod arbitrar şi nelegitim în viaţa intimă a persoanei.
    ……………………….
    (4) Probele care confirmă informaţia despre viaţa privată şi intimă a persoanei, la cererea acesteia, se examinează în şedinţă de judecată închisă.

    Prin urmare, accesul publicului în ședințele de judecată privind examinarea cauzelor penale, în care sunt examinate chestiuni privind viața privată și intimă a persoanei, poate fi limitată de judecător în condițiile descrise mai sus.

  • zama vitalie zama vitalie spune:

    Consider relevant speta Von Hannover, nr. 2, a Curții de la Strasbourg și testul instituit de această speță; a se vedea detalii după cum urmează.

    În cauza respectivă reclamanții sunt Prințesa Caroline von Hannover, fiica Prințului Rainier III de Monaco, și soțul acesteia, Prințul Ernst August von Hannover.

    Începând cu anul 1990, Prințesa Caroline a încercat să prevină publicarea fotografiilor sale private în presă. Două serii de fotografii au fost publicate în 1993 și respectiv în 1997 în publicațiile germane au făcut obiectul a trei seturi de proceduri în fața instanțelor germane. În particular, prin hotărârea Curții Federale de Justiție din 1995 și hotărârea Curții Constituționale Federale din 1999 au fost respinse cerințele respective. Procedurile respective au fost obiectul hotărârii Curții în cauza Caroline von Hannover c. Germania (nr. 59320/00) din 24.06.2004, în care Curtea a constatat că deciziile judiciare naționale au încălcat dreptului reclamantei la respectarea vieții private, în sensul art. 8 CEDO.

    În temeiul acestei hotărâri, Prințesa Caroline von Hannover și Prințul Ernst August von Hannover au înaintat cîteva seturi de proceduri în instanța civilă împotriva publicării unor fotografii, ce îi reprezentau în cadrul unei vacanțe de schiuri, realizate fără acordul acestora, fiind publicate în jurnalele germane Frau im Spiegel și Frau Aktuell în peioada anilor 2002 și 2004.

    Deși Curtea Federală de Justiție prin hotărârea din 6 martie 2007 a admis pretențiile reclamanților în ceea ce privește publicarea a două fotografii, reținând că acestea nu au contribuit la o dezbatere a unor chestiuni de interes general, instanța a respins pretențiile în ceea ce privește alte fotografii care au apărut în februarie 2002 în Frau im Spiegel. Fotografiile prezentau cuplu la plimbare în cadrul vacanței sale de schiuri în St. Moritz și au fost acompaniate de un articol, ce relata starea slabă a sănătății a Prințului Rainer de Monaco. Instanța Federală a constatat că starea sănătății Prințului era o chestiune de interes general și că presa era în drept să raporteze modul în care copii săi s-au împăcat cu obligațiile de solidaritate familială cu necesitățile legitime a vieții sale private, printre care dorința de a pleca în vacanță. Prin hotărârea din 26 februarie 2008 Curtea Constituțională Federală a respins plângerea reclamantei, în particular alegația că instanțele germane au neglijat sau nu au considerat în mod suficient jurisprudența Curții.

    Reclamanții s-au plâns, în temeiul art. 8 CEDO, de refuzul instanțelor germane de a interzice publicarea ulterioară a fotografiilor în litigiu. Ei au pretins că instanțele naționale au considerat insuficient hotărârea CtEDO, Caroline von Hannover c. Germaniei din 2004.

    Hotărârea Curții

    Curtea a observat că urmare a hotărârii din 2004, Curtea Federală de Justiție Germană a revizuit jurisprudența sa anterioară. În particular, s-a stabilit că este important dacă articolul în media a contribuit la o dezbatere factuală și dacă conținutul acestuia a mers mai departe decât simpla dorință de a satisface curiozitatea publicului. Instanța federală a notat că cât e mai valoroasă informația pentru public, cu atât mai mult interesul unei persoane de a fi protejată împotriva răspândirii trebuie să cedeze, și vice versa, și că interesul cititorului în divertisment în general avea o pondere mai joasă decât interesul în protejarea sferei private.

    Faptul că instanța națională a evaluat valoarea informativă a fotografiei în chestiune, doar aceea în privința căreia a fost respinsă interdicția, în lumina articolului care a acompaniat-o, nu poate fi criticat în temeiul Convenției. Curtea a putut accepta că fotografia, în contextul articolului, cel puțin a contribuit relativ la o dezbatere a chestiunii generale. Instanțele naționale au caracterizat boala Prințului ca un eveniment a unei societăți contemporane, care nu putea fi considerat nerezonabil. S-a subliniat că instanțele naționale au admis interdicția de publicare a două alte fotografii ce prezentau reclamanții în circumstanțe similare, anume pe motivul că ele au fost publicate doar pentru scopuri distractive.

    În continuare este irelevantă chestiunea în ce măsură Caroline von Hannover a asumat funcții oficiale a Principatului de Monaco, reclamanții nu puteau pretinde că erau persoane private, ei urmau a fi considerate persoane publice.

    Instanțele naționale au concluzionat că reclamanții nu au demonstrat că fotografiile au fost realizate întrun climat de hărțuială generală, după cum s-a pretins, sau că ele au fost făcute în secret. În circumstanțele speței, chestiunea cum au fost realizate fotografiile nu a avut parte de o examinare detaliată, or reclamanții nu au înaintat vreun argument relevant în acest sens.

    În concluzie, instanțele naționale au pus în balanță dreptul publicațiilor la libertatea de exprimare în raport cu dreptul reclamanților la respectul vieții private. În acest sens, s-a luat în considerație jurisprudența Curții, inclusiv hotărârea din 2004 Caroline von Hannover c. Germania.

Leave a Reply